„Emoțiile nu slăbesc prezența scenică. O umanizează.”
Între mine și vorbitul în public NU a fost „dragoste la prima vedere”
Mult timp am crezut că e nevoie să scap de emoții ca să devin un comunicator bun. Să fiu sigură, puternică, fără defect.
Multe dintre aceste convingeri au apărut după ce, în clasa a IV-a, am leșinat la serbare din cauza emoțiilor. S-au accentuat ori de câte ori eram ironizată că am uitat o idee. Sau că îmi tremura vocea.
O perioadă lungă, am preferat să mă exprim în scris. Îmi era groază să mă ridic și să vorbesc în fața celorlalți. Fuga mea de expunere a funcționat pe parcursul școlii, dar în momentul în care m-am angajat, m-am trezit „aruncată” în discuții în care mi se cerea să vorbesc. Devenea frustrant să fiu mereu „Iulia cea tăcută” sau „colega care nu are niciodată o părere”.
De la vorbitor timid la campioană națională
Am început să studiez vorbitul în public din nevoia de a înțelege de ce emoțiile îmi blocau vocea. Sau de ce mă făceau să uit ce aveam de zis, chiar și după zile întregi de exersare. Am descoperit că nu eram singura care trece prin aceste provocări.
După ce m-am înscris într-un club de oratorie din Cluj-Napoca și am început să vorbesc săptămânal în public, am realizat un lucru care mi-a transformat relația cu emoțiile:
Nu emoția ne încurcă ‒ ci lupta cu ea.
În momentul în care am început să fiu mai conștientă de ceea ce simt, să accept că e normal să am emoții și să învăț cum să le transform în resurse, au apărut și rezultatele.
Dintr-o femeie tăcută, îngrozită de ideea de a vorbi, am devenit triplu campioană națională la public speaking.
Misiunea mea
În prezent, sunt trainer de public speaking și comunicare, coach și mentor TEDx.
De peste 7 ani, lucrez cu oameni care își doresc să vorbească mai încrezător, mai clar, mai autentic.
Scopul meu nu e să te învăț să vorbești perfect sau să scapi de emoții. Ci să te ajut să fii prezent(ă): cu mintea, cu inima, cu vocea în tot ceea ce spui.
