Emoțiile nu slăbesc prezența scenică. O umanizează.
Mult timp am crezut că e nevoie să scap de emoții ca să fiu bună în comunicare Să fiu sigură, puternică, fără defect.
Multe dintre aceste convingeri au apărut după ce, în clasa a IV-a, am leșinat la serbare din cauza emoțiilor. Lucrurile s-au înrăutățit ori de câte ori uitam o idee sau îmi tremura vocea și ceilalți râdeau de mine.
O perioadă lungă, am preferat să mă exprim în scris. Îmi era groază să mă ridic și să vorbesc în fața celorlalți. Fuga mea de expunere a funcționat pe parcursul școlii, dar în momentul în care m-am angajat, m-am trezit „aruncată” în discuții în care mi se cerea să vorbesc. Mă simțeam groaznic! Devenea frustrant să fiu mereu „Iulia cea tăcută” sau „colega care nu are niciodată o părere”.
Între mine și vorbitul în public NU a fost „dragoste la prima vedere”
